19 august 2013

Intamplator, asa.


L-am vazut pe strada, la Romana. Intamplator, asa. Tocmai terminasem o conversatie la telefon, aiurita, de caldura si decizia traselui. L-am vazut o secunda, credeam ca e sentimentul care ma aprinde des, de aceea abia dupa ce mi-am mai cautat ceva in geanta am ridicat privirea din nou.


Erau doua persoane, nu se tineau de mana, el avea laptopul pe umar. M-a vazut, mi-a zambit, mi-a facut cu mana. Am vrut sa zic buna si multe altele. Am crezut ca am zis “Buna!”, dar stiti ce? Am trecut cu privirea atintita, nevenindu-mi sa cred ca ma intalnesc cu un om pe care mi-am dorit atat de mult sa-l vad! Si atat. Nu am zis nimic, nu stiu nici macar daca am schitat un zambet, doar am deschis ochii largi.   

19 iulie 2013

Povesti in drum spre casa – doamna anilor ‘80

Sa fi fost juma de ora peste ora 5, dup-amiaza, cand pe acelasi traseu de metrou de zi cu zi, spre universitate, aud soneria unui telefon. Eram fara casti in urechi si doar ce asteptam sa ajung mai repede acasa. Se auzea din spate, unde se afla o doamna subtirica, inalta, imbracata intr-o rochie clasica, anii ’80, crem, cu putin peste genunchi si prinsa la brau cu un cordon firav, care-i marca frumos talia. Avea mana ocupata cu un buchet de flori, iar cand i-a sunat telefonul, si-a lasat repede ochelarii de pe nas – erau legati cu o banda de barele laterale ale ramei si acum ii atarnau la gat ca un colier XXL, ca pe vremuri – si a inceput sa caute repede, dar precis in geanta. Gaseste telefonul, raspunde si se aude pana la mine un strigat copilaresc si plin de veselie, si, mi-am dat seama ulterior, ca era un ”La multi ani!”. Ahaaa!, mi-am zis, de aceea are florile in mana. Cat sa fi facut?  

10 iunie 2013

Franturi v4.0


Cine mai stie de cate ori de cate ori am sters? De cate ori m-am apucat sa scriu, ca apoi sa ma razgandesc?

Nu mai vreau sa scriu inca ceva despre tine. Evident, fac asta fix acum.
Nu mai vreau sa scriu despre tine si sa imi amintesc despre momentele alea, zgarcit de putine. Dar alerg dupa ele, recunosc, pentru ca sunt fabulos de interesante.  
Nu mai vreau, desi stiu ca reactionezi la postarea asta, iti dai seama ce faci si-ti pare rau. Poate. Sau poate e doar inca un motiv de.. joaca?
Nu mai vreau sa-ti gadil simturile, cu sms-uri, doar pentru ca “te ocupi cu scrisul tu...”. 
Nu mai vreau sa-mi tresari in minte cu momentele alea faine, pentru ca se pune praful pe ele si nu-l mai sterge nimeni. 
Nu vreau sa-ti mai gasesc scuze, pentru ce uiti sa faci.

Nu mai vreau sa astept momentul ala cand o sa stam la povesti, cand stelele nu o sa mai cada, cand apa nu o sa mai fiarba, cand o sa te inteleg eu pe tine.



7 iunie 2013

IceeFest: click, like, share & alte nebunii


Ieri mi-am amintit ca am un blog, personal; nu cel de la munca, nu cel de la BdV.

In ultimele luni mi-am cam abandonat micile rasfaturi si eram gata sa scriu ceva despre manifestul artelor urbane de pe la noi. Dar apoi am ajuns la icee fest, ca sa vad ce se mai intampla si pe la conferintele despre era digitala si inovatiile tehnologice.

Trebuie sa recunosc ca speakerii mi-au atras atentia initial. Mda, ce ar putea ei spune in plus?

9 decembrie 2012

Franturi v3.0: starea de agonie


A trecut un an de atunci. Fusesem la “portret de familie”. In seara asta, am refacut din nou una din acele poze de pus in rama.

Nu te stiam mai deloc, te vazusem o singura data inainte. In seara aia, te-am asteptat la unirii, pe Bld. Unirii colt cu Dimitrie Cantemir.

Am ales un film bun si ne-am promis un pahar de rom, pentru data viitoare. Am colindat un pic orasul si am schimbat cateva idei la un ceai cald. Asa a inceput.

22 octombrie 2012

Istanbul: un oras al culorilor si al mirosurilor


Era miezul noptii cand usile glisante se deschideau, iar eu ieseam la aer proaspat, afara. Era cald si trageam obosita de un troler mic, colorat. Aveam o stare de neliniste, pentru ca eram singura si nu stiam precis unde trebuie sa ajung, desi fusesem aici cu un an inainte. Poate tocmai de aceea si starea mea: turcii nu prea vorbesc engleza.

A fost indeajuns mersul nebunesc al taximetristului - deloc tanar - care vuia in alerta, cu peste 100 de kilometrii la ora, sa imi amintesc de Istanbul si de zilele petrecute acolo. Apoi am vazut niste moschei si turnul Galata. Cand am ajuns in Taksim, o zona mai noua si mai comerciala a orasului, oamenii misunau peste tot. M-am uitat din nou la ceas, era trecut bine de ora 12. Noaptea.

13 octombrie 2012

Ce se intampla la o conferinta internationala despre lumea digitala?


Se aduna multa lume, foarte multa lume, din multe companii, agentii, producatori si furnizori de solutii tehnice. Google, Facebook, Paypal, dgtl  eco systems /Abobe, IBM, Ferrero, G2, Peak Games,  Wrapp, Gemius, kinetic si multe alte nume, care poate nu va spun nimic, pana nu le vedeti activitatea. De fapt, cam 180 de speakeri, din multe tari, 72 mai precis. Asta a fost la Webit ‘12.

Cand am ajuns acolo, miercuri, m-am simtit un pic pierduta, multa lume, multe sali de conferinta, programul congresului derulat pe 30 de pagini. 

Ce se intampla mai precis?