28 decembrie 2009

Just another new media post






In timp ce lumea inca se mai gandeste la sarbatori, la cadouri, la cat de bine s-au distrat, cat de “bine” (mult) au mancat, cum sa faca sa dea burta jos ca sa intre in hainele pentru revelion, ce le-a mers bine anul asta si ce planuri ar functiona pentru 2010, eu citesc bloguri despre bloguri si ma folosesc in general de new media pentru a ma documenta despre..new (& social) media. J

Cu cat gasesti mai multe informatii, cu atat poti sa devii mai confuz. Putine teoretizari si diverse clasificari despre aceste tehnologii exista, iar acestea se pierd printre pagini de web, caci adevarate file printate nu exista decat pe ici pe colo (oricum nu in Romania). Daca acum cativa ani wiki, bloguri, podcast, social media si alte tehnologii online erau new media in afara, la noi putem vorbi linistiti de primii pasi ai comunicarii online ai mediului organizational. Ce-i drept se pot enumera cu usurinta avantaje si dezavantaje, fara sa fii vreun specialist in aceste tehnologii, dar cand te gandesti la mediul corporativ argumentele incep sa le cam scape printre degete oamenilor.

Poate fi greu de inteles pentru lideri ca new media nu e doar un trend, ci o platforma online cu mijloace inovative si eficiente. Asta daca stii cum sa le folosesti, sa asociezi fiecare canal si mesaj cu directia strategica pe care vrei sa o atingi. Ne-am saturat cu totii sa primim doar mesaje formale, oficiale, comunicate seci, marketing traditional, in care produsul lor e cel mai bun decat al concurentei. Ce ar fi daca mai multe companii ar incerca sa comunice cu publicul prin mai multe canale specifice, sa isi creeze o comunitate interesata, sa mentina legatura cu acesta permanent prin mesaje formulate intr-o nota mai degraba informala, intr-un limbaj degajat, care sa permita receptarea feedbackului si interactiunea cu publicul………….?

Puteti sa completati enumerarea, dar poate cel mai puternic argument care va va convinge de eficienta este avantajul competitiv al companiilor care folosesc aceste medii.

5 decembrie 2009

My December

Agitatie de decembrie, cozi interminabile la supermarket, musuroaie de oameni printre randuri..asta e luna cadourilor, a vacantei de iarna, a bucuriei sarbatorilor. Toata lumea scrie, vorbeste online sau offline despre sarbatori, chiar si media a inceput sa o ia razna.


Toata acest entuziasm al craciunului e deprimant. Cand stii ca ceea ce vrei e ceva ireal, ca magia sarbatorilor nu e decat o iluzie fara oamenii dragi langa tine, ca toate luminitele si decoratiile iti lumineaza sufletul doar atunci cand te bucuri de ele impreuna cu ceilalti, cand cadourile iti aduca atat de multa bucurie, dar nu vin de la cine te astepti, cand toti ceilalti se relaxeaza si tu mai ai treaba, cand ce faci nu e bine, trebuie refacut si completat, cand cei din jur nu te inteleg si fugi sa plangi in baie, cand sfintele sarbatori li se par o superficialitate, doar o poveste pentru copii, cand nu mai ai pe nimeni sa-ti inveseleasca zilele astea, cand nu mai faci parte din poveste anilor trecuti si cele ce deveneau traditii raman doar amintiri...

Hard to step out of this reality.

10 noiembrie 2009

New York, New York

Din nou scriu dupa mult timp. Lipsa timpului nu ar trebui sa fie o scuza. Toti suntem ocupati.. Si nici macar nu stiu cum sa va aduc un argument prea plauzabil: decat scris, citit, cautat carti, articole si "alergat" dintr-un loc in altul. Asta am facut. Comunicare organizationala, comunicare interna, new media, new media si eficienta media in programele de comunicare interna, toate separat si impreuna. Cat e ziua de lunga. Bineinteles, plus facebook & co :).

Si ca sa ies din sfera asta, hai sa ne relaxam cu niste muzica. Premiile Mtv Europe Music Awards de anul asta nu le-am prins, dar youtube e prietenul meu de nadejde mereu. Ca o paranteza, intotdeauna mi-a placut sa urmaresc nebunia aia. Mi-amintesc cum pierdeam noptile in liceu sa vad ce le-a mai trecut prin cap astora de la mtv. Si ca sa o scurtez (Youtube should be your friend too), din paleta de mini-showuri, am remarcat o noua melodie, probabil un nou hit pe afara. Jay-Z- Empire state of mind. La EMA era cu o dom`soara, nu stiu cine, dar apoi m-am documentat si am vazut ca partenera de scena (oficial) e Alicia Keys.

Mi se pare incredibil cat de mandri (in sensul pozitiv) sunt americanii astia de tara, mai nou orasul lor. De la american dream au trecut acum la New York, (concrete jungle) where dreams are made of. Se simt atat de bine in pielea lor si nu ezita sa aminteasca de landmarks cu fiecare ocazie. Aproape ca imi suna a imn melodia asta. Un adevarat statement: "Tell by my attitude that i`m most definitely from...new yoooooooooork"

La noi...:( Poate alta data.


& adevarata atmosfera americana:


17 octombrie 2009

Locul meu..unde este?




Ascultand o melodie, mi-am amintit de filmuletul pe care l-am facut la atelierul media. In anul I chiar, daca nu ma insel.

Trebuia sa iasa si mai bine de atat. Suntem si noi de acord ca am cam lungit filmul. Asta vreti sa spuneti, nu? Dar stiti ce? Tot ne-a placut, tot credem ca e frumos si diferit. E al nostru.

Nu se vede excelent pe yahoo video, dar nu il mai am in calc. Noroc cu online-ul. :)


10 octombrie 2009

Melancolie

Ma tulburi. De fiecare data cand imi trimiti un email, intri pe mess, citesc un mesaj de la tine, cand vad poze, ascult anumite melodii. De fiecare data cand vorbesc despre tine. Chiar si atunci cand ma intrebi ce fac. Doar atat. Ce faci si devin melancolica.

Zilele trecute am vrut sa fac ceva nebunesc. Dar m-am oprit, am zis ca de prea multe ori am incercat sa fac eu ceva. Din nou, aseara am vrut sa-ti dau mesaj. Asa, sa stii ca ma bulversezi, sa stii ca gandurile indreptate catre tine nu ma lasa in pace. Sa stii ca din cand in cand amintirea zilelor frumoase, chiar si a celor urate ma bantuie. Nu mai scap de ele. Si deseori cad pe ganduri. Si ma gandesc cum ar fi mai bine. Ce s-a intamplat cu noi, cand am ajuns aici, de ce am evoluat asa, unde si cine a gresit?

Vreau si nu pot sa merg mult mai departe. Nu ma lasi sa ma aproprii prea mult de nimeni. Esti ca o voce din alta lume, care ma vede si vine sa ma certe.

Dar sa nu crezi ca nu m-am descurcat destul de bine si singura. Lucruri bune mi s-au intamplat. Momente bune am petrecut. Lume noua am cunoscut.

Si totusi..tu apari din cand in cand.

Stiu ca asa ar trebui sa ramana lucrurile. Tu nu esti pentru mine. Tu nu ma intelegi, poate nici nu ma cunosti prea bine. Parerile noastre merg in directii diferite. Ce bine ar fi fost sa fie altfel. Ah! E ceva ciudat cu noi.

"Cine esti, cine sunt,
ce mai beau, ce mai cant?
Ce mai fac, ce mai simt?
Oare mai pot sa mint?
Cine sunt, cine esti, oare ma mai iubesti?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?"

8 octombrie 2009

Oracol Internetics

Dupa ce mi-am terminat taskurile pentru ziua de azi, am intrat sa mai citesc ce mai e nou in blogosfera si sa vad daca s-a mai iscat vreun buzz. Printre posturi recente se numara Bobby Voicu si bto, cu oracolul internetics. Suna interesant. Deja dupa cateva ore, remarc la status & pe facebook despre mai multa lume care a completat oracolul. Asa ca de ce nu?

Ce ne iese noua? Having fun & poate o inscriere gratuita la internetics. Ce le iese lor?Pai sa vedem.. Cativa oameni importanti din online au completat, au postat si asa s-a dus vestea. S-a creat curiozitate si word-of-mouth e in floare. Sigur va urma un lung sir de posturi de acest topic.

1. Cum ar fi lumea fara online?
Mai plictisitoare.

2. Principala calitate a oamenilor din online este…
Sunt sociabili si deschisi catre nou.

3. Principalul defect al oamenilor din online este…
Sunt dependenti de online. :))

4. Un lucru pe care l-as schimba la mediul online:
Nu-mi vine nimic in minte.

5. Care e cea mai mare nenorocire care s-ar putea intampla pe net?
Hai sa gandim pozitiv. :)

6. In 2015 online-ul va fi…
Va fi un lucru atat de obisnuit pt toata lumea, asa cum e spalatul pe maini.

7. Daca Internetul ar fi al meu pentru o zi…
As face live streaming de la concerte din intreaga lume cu trupe foarte tari.

8. Pagina mea de start e…
Google forever!

9. Site-ul meu preferat e…
youtube

10. Site-urile/blogurile pe care le accesez zilnic (maxim 5)
Facebook, twittter, youtube

11. Ca sa reusesti in online ar trebui sa citesti…
Sa citesti. Carti, bloguri, articole specializate, studii, presa. Tot ce se poate.

12. Indeletnicirea mea preferata pe net este sa…
Ptiu! Farmville. Dar poate varia.

13. Deviza mea online e…
Get up-to-date.

14. Reteaua sociala preferata e…
Facebook, normal.

15. Jocul meu preferat pe net e…
Farmville, ferma mea de pe facebook. :D

16. Viralul preferat e…
T mobile life`s for sharing. Dancing in the subways. How cool is that?

17. Eroul meu online e…
Nu am asa ceva.

18. Campania mea online preferata e…
Cubul HBO Image. E incredibil. “It’s More Than You Imagined. It’s HBO.” .

19. Cea mai buna agentie a momentului e…
Nu stiu. Sa nu facem presupuneri gresite. :)

20. Antreprenorul momentului e…
Un domn misterios.

2 octombrie 2009

Moment de eliberare

Incerc de mult timp sa mai scriu cate un post, dar intotdeauna ma limiteaza timpul. Asa ca mi-am asumat acum riscul sa intarzii cu alte activitati, dar macar sa las degetele sa alunece pe tasta dupa cum imi place mie.

Am avut cea mai frumoasa aniversare de pana acum. 21 de ani. Fete zbataite, muzica la maxim, sarit in pat, karaoke, invitati surpriza, poate cel mai tare chef din camin, muzica live si ...cel mai important: prieteni!

E momentul ala cand iti vine sa canti toata ziua "girls just wanna have fun", dar incepe ultimul an de facultate si nici nu vrei sa pierzi contactul cu experienta practica.

Si daca nu v-am innebunit prea mult pe facebook, saptamana asta a fost PR Week, PR Award & un training care mi s-a potrivit la perfectie ( ca titlu doar) despre comunicare interna. Si nu, nu mi s-au parut plicitisitoare conferintele, poate particele doar. Mi-a placut PR 2.0, pentru ca imi place subiectul si intotdeauna imi va placea sa fiu in pas cu actualitatile. Nu m-a deranjat Bogdana Butnar ca nu a raspuns PR-istic, pentru ca asa e firea ei, da raspunsurile mai direct si da, avea dreptate: asteptam toti raspunsuri, iar ele sunt la un click distanta. Asa ca trebuie doar sa te interesezi mai mult si daca vrei profesionalism in domeniul comunicarii vei esua fara noile mijloace de comunicare.

Mi-a placut si discutia despre creativitate in PR. Mai ales ca am aflat mai multe de la Mircea Tomescu, Pleon Graffiti despre "indrazneste si tu", despre "cine sunt adevaratii eroi", si "Digital Zoo". Sfaturi bune am primit si de la Ioana Manoiu- sa nu ne limitam la lucruri comune. Alina Stanciu ne-a deschis ochii despre piata romanesca, indeajuns de creativa, dar mai putin inovativa. Well, si alte discutii au fost de lua in considerare, dar deja sunt in intarziere.

Gala a fost un dezastru, in ceea ce priveste modul de prezentare, iar trainingul a fost mai degraba o alta conferinta cu mai putini participanti si mai multa teorie. Exceptand ultima parte, cand Ilinca Macri, Head of Internal Communications BCR a venit cu exemple practice.

Deja ma simt mai bine ca am reusit sa scriu si pe blog cateva cuvinte. :)
O sa revin cu poze.

13 septembrie 2009

I hate being disfunctional!


Duminica dupa-amiaza. Iesire cu bicicletele. Data trecuta nu am fost in stare sa invat sa tin ghidonul drept. Am incercat. Da, stiu, veti spune ca e o banalitate sa mergi cu bicla. Well, not for me. Nu am invatat cand era timpul si acum nu mai are cine sa ma ajute sa ma echilibrez.

Asa ca azi, fetele, grijulii si atente ca intotdeauna, mi-au adus rolele. M-am dezechilibrat pe ici, pe colo, mai ales la inceput, ca doar sunt ani de cand nu am mai mers pe role. Doar ce am mai patinat cate putin iarna. Fricoasa cum sunt de fel, sau nu stiu de ce, frana mi se pare mai degraba un obstacol si un adevarat dezechilibru. Asa ca mai bine sa nu fie nimic in calea mea. Pomii si stalpii imi sunt prieteni in astfel de situatii. Fie. M-am dezamoritit, am alergat si eu pe langa bicle, mi-am luat avant, m-am bucurat de lume, de agitatie, de un puls mai rapid etc.

Herastrau. Panta in fata mea. E mare? Ooo da, e. Sau poate ca nu. Hai ca o fac si pe asta! Wooooaw ce tare ma misc! N-as fi putut alerga niciodata asa repede cu piciorusele mele. Aerul imi vine in fata si parul zboara-n vant. O sa fie ok? Unde o sa ma opresc? Gasesc eu ceva. Ce e aia? Nuuuu. Nu se poate! Denivelare, asfalt spart pe o portiune mare. Hmm. Sa sar? Imposibil. Vad eu cum fac si trec peste. Viiiiin. Cred ca oamenii imi citesc groaza pe fata si se tem. 2 batranele se gandesc ca asa-mi trebe. Buuuuuf! Asta am fost eu! Trantita pe astfalt! Cu mana la spatele intepenit de durere si parul peste fata. 2, 3, 4 (cine stie cati) oamenii ma ajuta. „Nu te misca! Te mai doare? Sa te masez. Hai sa te ridici. Descalta-te! Chemam SMURD?“ Whaat?? Smurd? Nuuu. Imi trece. Ma ridic in picioare, asa tremurande cum mi-erau, imi iau adidasii si ajung pe o banca. Iara le-am stricat dup-amiaza fetelor, imi zic! Imi dau seama ca ma doare mana dreapta. Mai rau. Si mai rau. Incepe sa se umfle.

In final, am ajuns la urgente, formalitati, plimbare de la o usa la alta, oameni recalcitranti, un deznodamant: „ Ai doar o entorsa. Sa o lasi mai moale cu mana“.

Uite asa am ajuns sa stau si cu mana infasurata.

Urasc durerea. Urasc sa nu pot sa-mi folosesc mainile in mod normal. I hate being disfunctional!

12 septembrie 2009

I hope you get all that you want


Am descoperit videoclipul asta printr-un post al ProFm pe facebook, declarand aparitia topless a lui Natalie Imbruglia in noul ei video. Nu va inchipuiti pornografii sau imagini reci cu domnisoare despuiate, asa cum ne-am obisnuit pana acum, in special de la fetele "de entertainment" cu pretentii de artiste.

Videoclipul asta e destul de cumintel in acest sens si facut cu bun gust. Mie chiar imi place foarte mult, iar Natalie arata chiar foarte bine. Nici versurile nu sunt de neglijat, bineinteles. Este totusi o melodie lucrata cu Chris Martin de la Coldplay. :)




Bucuresti in sarbatoare



Week-endul asta avem ONG Fest in Bucurestiul vechi si incepand de azi se da startul sarbatoririi capitalei. Asa ca de pe 12 pana pe 20 septembrie Bucurestiul s-a pregatit cu straie de sarbatoare pentru a ne tenta cu fel de fel de evenimente stradale. Sambata viitoare va fi "Noaptea Alba a Bucurestiului" si cu siguranta ne vom intalni pe strazile intunecate si prafuite, inlantuiti in rand la porti de muzee si institutii culturale.

Am doar o "vorba" sa va mai spun: consultati programul aici, poate gasiti ceva interesant, care va face sa iesiti din casa.

7 septembrie 2009

Ce s-a intamplat in weekend


Update pentru ultimul post.
Toate au fost, toate s-au dus.

Vineri a fost ziua de cultura: teatru. Acea piesa speciala. "Pericle" jucat de japonezi. Fascinant. Poate ar fi fost si mai incantator daca se traducea tot ce vorbeau oamenii aia pe scena si nu se facea un rezumat al vorbelor. A fost confuz pe alocuri. Dar foarte bine jucat, ca impresie generala.

Green fest nu a fost chiar asa green, ci mai degraba cu mult praf, distrugere de iarba si multe pet-uri ratacite prin multime (nu mai multe ca la Madonna). Muzica buna in schimb. Am trecut pe la Chicane vineri, multa lume, dar nu stiu cat de fun a fost ca nu se isteriza lumea prea mult, iar eu nu prea cunosc genul.

Herbeliser & Guano Apes sambata, si mai multa lume si mai multe vibratie, miscari ametitoare, maini in aer... Eu am asteptat Lord of the Boards live si am asteptat pana la final si a fost al naibii de fain. Erau multi tineri acolo care stiau melodiile Guano Apes si m-am bucurat ca se strange multimea si la genuri mai "speciale" de muzica. Ultimul metrou, de la 23:30, a adus multe aplauze si urlete de bucurie printre tinerii ce asteptau plini de speranta un drum sigur spre casa. Duminica am venit la Rm. Valcea. Despre ziua de ieri nu stiu nimic. Doar ca a plouat.

Din pacate anul asta am ratat cu gratie ADfel.

Am sa ma bucur de razele de soare din dimineata asta, de cele 3 zile de vacanta petrecute acasa si am sa astept cu nerabdare si celelalte weekenduri.

4 septembrie 2009

Weekend

Dupa a 5-a saptamana de internship, ultimele ceva mai dinamice, "weekend" parca suna mult mai bine. E vineri, deci zi scurta, e sarbatoare in companie si ma gandesc ce sa aleg pentru weekendul asta, pentru ca optiuni sunt. Muzica, reclame, teatru.




I am so open for fun. Toata lumea stie de Tuborg Green Fest, 3 zile de muzica (si aglomeratie) in parcul Izvor, 3 genuri de muzica: electro/ alternative-hardcore/ pop-rock romanesc. Abia astept sa ii aud pe cei de la Guano Apes si sa experimentez senzatia silent disco de la after-party.





ADfel e pe sfarsite. Azi Grand Spoof. Sunt curioasa cum vor arata reclamele ironizate de mintile jucause si creative. Pentru cei interesati de advertising&co e un loc bun pentru a capata recunoastere (daca esti unul dintre nelinistitii care s-au inscris la proba asta), dar si o buna ocazie de a socializa. Maine Recycle Music Party cu Sistem, in spiritul noilor tendinte eco. Toate astea La Motoare. Eu zic ca suna bine.





Si teatru ceva mai special: tema greceasca, autor englez, viziune japoneza.
Piesa e supratitrata, iar biletul este 16 lei, in caz ca nu mai sunteti studenti sau nu mai prindeti loc liber.

Distractie placuta oriunde veti fi!

27 august 2009

Sticky and sweet night





Concert Madonna. Parc Izvor. Voluntariat. Ticketing si tricouri galbele. Multa agitatie. Mult stat in picioare. Repetitii. Dans si sarit coarda. O blonda cu muschi pe scena. Multe lumini, tehnologie, scena profesionista cu multe schimbari de decor. Coregrafie si coordonare.

Imi pare rau pentru cei care au avut loc la gazon B si in general pentru cei care au fost nevoiti sa urmareasca spectacolul de pe ecrane. Este cu totul alt lucru sa vezi scena per ansamblu si pozitionarea personajului central al povestii in cauza. Ce-i drept vezi un omulet, daca nu ai fost la gold bar, dar prinzi imaginea per ansablu. And it feels much better. Pentru ca nu este un concert, asa cum am fost avertizati de la inceput de altfel. Deci nu vibe-ul de a asculta o melodie interpretata live era in top. Asta nu inseamna ca sunetul nu a fost impecabil. Doar ca esti uimit de complexitatea spectacolului. Mai putin miscat de emotia melodiei.

...and the rest is history.





20 august 2009

Andreea Marin si colectarea selectiva



Intru pe facebook, ca tot omul, si ce vad? Asociatia MaiMultVerde uploaded Andreea Marin sustine viata Viata dupa colectare.

Sunt pro activitati eco, responsabilitate fata de mediu, transmiterea unor credinte de bun-simt, informare etc. Dar cine mai devine sensibil la mesajul Andreei Marin Banica? Pe mine una nu ma misca, nu ma impresioneaza si nici macar nu ma motiveaza.

Daca tot comunicam, de ce sa nu ne alegem un endorser potrivit? Prin faptul ca este reprezentanta a UNICEF, nu inseamna ca numele ei se asociaza cu simtul responsabilitatii sociale. Acesta este un capitol mic din viata ei, insa celelalte sunt despre scandaluri, surprize-surprize, incercari esuate de a reprezenta diverse marci prin reclame (sampoane, vopsele de par, margarina, carrefour etc). Omul devine confuz, iar numele ei este greu de asociat cu imaginea unui produs/brand. Iar eu nu inteleg agentiile care se gandesc la mai multe si mai multe contracte de publicitate. In schimb, ar fi trebuit sa ii propuna contracte de exclusivitate pe produs. Long time ago!

Iar acest testimonial nu imi transmite nimic. Asa zisa scrisoare catre primar nu este cu siguranta creatie personala. Pe langa cititul impersonal al textului(la sfarsitul filmuletului), documentarea si procentele date sunt cautate de alti oameni. Oamenii din spate. Care au lucrat la text si i l-au dat spre citire poporului unui om cu dictie.

19 august 2009

Welcome back my mail

Yahoo si-a revenit. Dupa 5 zile. Alleluia.
Si totusi cred ca o sa fac curat in mail si o sa raman la cel mai oficial, ca sa zic asa. Nu de alta, dar sa nu se mai sperie lumea cand aude de id-ul meu, parca rupt dintr-un film horror: kill_drog bu haha :)))

16 august 2009

Detest pentru yahoo

De azi declar oficial detestul meu pentru yahoo. Pentru ca ieri am ramas fara contul de yahoo. Fara contacte, fara alte conturi cu care se facea legatura, fara identitate. Ma simt ca si cum mi s-a luat cel mai personal lucru.

Sunt pur si simpu trista si in acelasi timp confuza. De ce id-ul meu? Cum s-a intamplat asta? In cateva minute? De ce trebuia acum sa stau sa ma abonez din nou la diverse portaluri, sa schimb pe unde mai pot datele de contact? Nu am alta solutie: back to basics sau mai bine zis back to old id. :(

Recently i have lost my boyfriend and my id. What else could they take away from me?

10 august 2009

Pros & cons videos

Imi place Vh1 :) . Si ma bucur ca reuseste sa supravietuiasca, pentru ca vad ca din ce in ce mai multe canale de muzica sunt eliminate de distribuitorii de programe tv. Am (re) ascultat o groaza de melodii faine, mai vechi, mai noi, pe care le indragesc, pentru ca tema de weekendul asta a fost iconic pop songs sau artists.

Mi-am adus aminte de Madonna si de melodiile ei, pe care le ascultam la tv, atunci cand nu exista decat mtv. Nu mi-a placut niciodata in mod deosebit, dar imi aduc aminte ca "frozen" incercam sa fredonez cat de mult puteam, la engleza mea de atunci. Prin 1998. Si eram fascinata de-a dreptul de videoclip, de parul ei negru si lung, mainile ei pictate, aspectul ei misterios si puternic. Abia apoi, am aflat ca tipa e de fapt mai degraba blonda si a socat de cateva ori lumea.



Si ca sa nu ramana un post din domeniul amintiri din copilarie, am vazut un videoclip care nu-si are rostul. Chris Cornell (Audioslave) a facut un featuring cu Timberland- ca tot e la moda si ies bani. Si a iesit ceva foarte ciudat. Un stil mai mult spre country plus cateva beaturi. Nici fanii unuia, nici ai altuia nu vor fi incantati, tocmai din cauza ca nu respecta stilul niciunui artist. Iar videoclipul imi aminteste de unul al lui Jessica Simpson- ceva cu boots. :)






5 august 2009

31 iulie 2009

Miami Ink


Cat am fost acasa am reluat seria de emisiuni Miami Ink. Ieri, din blog in blog, am ajuns sa dau peste un post contra Miami Ink si LA Ink. Nu te apuci sa emiti judecati, inainte de a sti despre ce e vorba. Nu e corect.

Respectivul blogger nu intelegea de ce aceasta emisiune si de ce de doua ori pe zi. Aceasta emisiune pentru ca e pe Discovery travel and living si e despre stiluri de viata si deci se incadreaza in specializarea postului tv. Si e foarte bine ca se da, ca sa se mai lamureasca lumea care e treaba cu tatuajele pe acolo. Ca e vorba despre cultura americana, ca la noi nici nu poate fi vorba, pentru ca suntem sugrumati de prejudecati. Daca vrei emisiuni cu animale gasesti pe Animal Planet. Daca vrei emisiuni despre evenimente istorice gasesti pe Discvery history si tot asa. Si acum de ce de doua ori pe zi. Dimineata se dau reluari si seara e de fapt si de drept emisiunea. Marketing. Audienta foarte mare pentru aceste episoade si d-aia se da de doua ori.

Despre tatuaje nu stiu ce sa zic. Ce a prins tipul a fost cam aiurea, e adevarat. Dar ideea e sa te descatusezi de pareri preconcepute si sa nu judeci omul dupa exterior. Sa asculti si sa intelegi de ce isi fac americanii tatuaje. Sa vezi cum se lucreaza in acest business. Sa respecti un artist, chiar daca face parte dintr-o zona mai bizara.

Sunt ciudati pentru noi, dar nu tre sa fii si tu ca ei. Nu am niciun tatuaj, nu sunt obsedata de tatuaje, dar imi place sa pierd timpul ascultand povesti dintr-o lume diferita.

There are plenty of tv channel out there!

30 iulie 2009

Alone or lonely?


Dupa o oarescare vacanta cu soare, cu piscina, agitatie urbana, zile de sarbatoare, strazi pline in noapte, tiribombe, evenimente, Voltaj, festival medieval si picioare prafuite dupa atata mers...- back to the jungle babe. S-au intamplat lucruri in viata mea. Nu sunt prea sigura ca realizez ce se intampla. Despartire. Cred. Cel putin crize de cuplu. Surprinzator, lucrurile au decurs simplu, prea simplu. Nu se mai intampla nimic, nicio veste, nicio remuscare, nicio dorinta, caci de vointa nu mai zic. Trist. Si mai trist e cand te trezesti singur. Si ai vrea sa iesi, si nu ai cu cine. Caci in viata ta nu au fost prea multi oameni. Si ai vrea macar ca lucrurile sa nu se termine asa.

Facing a new start. Alone.

Asa sa iertati-mi momentele de nostalgie.

17 iulie 2009

Filme pe scurt.


Am zis ca e timpul sa mai trec in revista cateva filme. Maybe i`ll be helpful.

Incep cu Ice Age 3, 3D experience. Pentru ca e ultimul vazut si cel mai de impact. Haios ca de obicei, ceva mai spectaculos datorita tehnologiei. Copii se amuza cu siguranta, dar e bine sa nu nimeriti la cinema pe langa vreunul care inca nu stie sa citeasca. In rest, multe rasete si aventuri in stilul specific.

Knowing, cu Nicholas Cage. Sau numere fatale in traducere. Aveam mai multe asteptari de la acest film. Se anticipeaza multe evenimente. Cam SF, deci s-ar putea sa fie mult subiectivism la mijloc, avand in vedere ca nu sunt un fan al fanteziilor.

The international. Just another action movie, cu probleme de nivel international. Si nici macar nu e prea multa actiune si adrenalina.

Marley and Me. De asta data, nu ma asteptam sa indragesc asa mult filmul. Sau mai bine zis povestea. Si pe Marley, labradorul. Si familia trasnita. O combinatie de genuri- comedie, drama..

The godfather 1. Revazut dupa muuult timp. Savuros. Si cand te gandesti ca a fost un adevarat trend setter in materie de filme...he he he, stim de unde a plecat ideea filmelor "mafiote".

Incercare de High School Musical 3. Am vrut sa vad ce e cu acest "mega star", dupa care se isterizeaza lumea, Zac Efron. Nu stiu ce sa zic despre el, dar filmul m-a plictisit, asadar nu am vazut decat vreo juma de ora din el. :D

The wrestler. Bun. Dur pe alocuri, dar foarte real.

Notorious. Tot inspirat din viata reala. Povestea lui Notorious B.I.G, cu trafic de droguri, muzica underground, femei, focuri de arma, cartiere si rivali. La cate politici si jocuri de putere sunt la mijloc si in lumea asta a hip-hop-ului, nu poti stii cat de real e. Si sa nu uitam un amanunt: Sean Combs aka P.Diddy- executive producer. Asta ar trebui sa spuna ceva- un unghi de vedere personal.

Despre Taking Chance nu stiu daca am mai povestit. Drama. Nu e film de sambata seara. Complicatii si consecinte ale razboiului. O tendinta in filmele actuale- povesti inspirate din razboiul americam dus in Iraq.

Sper sa nu fi omis ceva. Have a nice weekend.

Post scurt si vesel

La la la la laaaa..e vineri din nou...si plec acasa din nou..
Imi iau goodbye de la net, ca sa mai respir si putin aer mai curat, sa simt o altfel de agitatie decat asta din Bucuresti, sa lenevesc in soare, sa ma bucur de locuri dragi, de oameni dragi. Plec cu optimism si sper sa ma intorc cu bateriile incarcate.
Imi pare rau ca mai pierd cate un eveniment, azi, saptamana viitoare..But i`ll be back, so watch out!!

15 iulie 2009

Thriller movie

Stiti cele 5 filmulete thriller de la romtelecom? Mai putin thriller pentru spectator, mai mult haioase, as zice eu. Word-of-mouth-ul este asigurat. Ceea ce e cel mai important. Orice tip care iese la bere, orice tipa care sta la un suc cu gasca va zice " stiti reclama aia misto de la romtelecom?", "care din ele?" Si asa incepe conversatia. Povestea retine atentia, starneste amuzamentul, bla bla bla. E memorabila, ce sa mai..! Iar daca se intampla sa uiti brandul (ceea ce imi pare putin posibil) cu siguranta nu vei uita categoria din care face parte. Pentru ca mesajul e bine integrat in poveste. Bravo Graffiti BBDO.

My favourite story, thriller 4. :D


11 iulie 2009

Fulfillment



Ascult stirile, ca in aproape fiecare dimineata si aud, printre altele, ca avem un weekend cu cod galben. Vreme instabila, ploi, furtuni, etc. De obicei ma coordonez cu starea meteo. Intamplator sau nu. Ei uite, ca vestile de ieri mi-au inseninat zilele. Dupa vreo 3 zile obositoare, cand mi-am dat seama ca trebuie sa nu renunti niciodata sa cauti ceea ce vrei. Sa nu renunti la ideile si la dorintele tale. Chiar daca pare putin posibil, chiar daca multa lume te descurajeaza.

Si tare as vrea sa nu mai aud: "Mai lasa-ma cu PR-ul si cu comunicarea asta!" Vorba melodiei, don`t let your hopes die, die, die..

9 iulie 2009

In drum spre casa


Un weekend prelungit acasa era exact ceea ce aveam nevoie pentru o recuperare. Posibil sa-mi revina deprimarile odata intoarsa in Bucuresti. Dar asta e alta poveste.

Mi-am lasat cartea din mana de la Pitesti spre Valcea, caci nu mai admirasem de mult peisajul. E o adevarata fericire pentru ochiul uman sa se desfete cu aceste privelisti: campii, dealuri, vai, padurea deasa, muntii in departare. Mii de nuante de verde, floricele mai degraba galbene, un cer albastru si cate un nor inocent, alb, pufos, ca vata de zahar. Cum sa nu te relaxezi, cum sa nu te bucuri? Te simti inspirat si iti vine sa iesi din autocar si sa zburzi pe acolo printre buruieni. Sa te simti liber, descatusat. In astfel de momente esti neputincios caci cuvintele par mai presus de tine si iti rad in fata ca nu esti in stare sa exprimi exact ce vrei, ce vrezi, ce simti. Imi venea atunci sa scot laptopul sa scriu ceva.

Dar am abandonat ideea, doar pentru a-mi sprijini mana in barbie si a-mi atinti ochii pe geam.

2 iulie 2009

Cannes Lions- categoria film




Silver la Cannes Lions 2009 : TBWANebok Amsterdam – Heineken: Walk in fridge.

Una din preferatele mele: pentru ingeniozitate si originalitate. Atat de amuzant, atat de real- visul oricarei femei/, visul oricarui barbat. Acum nu sunt prea sigura ca Heineken e chiar in topul preferintelor barbatilor, dar cu siguranta acea camera poate fi umplta si cu alta marca de bere.

Ce as mai adauga in topul meu:
  • deja cunoscutul viral: Saatchi & Saatchi London- T-mobile;
  • GT Tokyo - Sagami Originals: Love distance;
....si marele premiu merge la...Tribal DDB Amsterdam – Philips Carousel


Pentru toate categoriile, toti castigatorii, visit http://www.canneslions.com/


1 iulie 2009

My mood these days


Presiune, indecizii, stres, speranta, dorinte, hotarari, ganduri, incurcaturi, probleme, tensiune, asteptari, situatii, conflicte, iarasi presiune, presiune la patrat, vise, iluzii, planuri, discutii, neintelegeri, nervi, suparare...Un amalgam de sentimente care vin peste tine si se incurca unele in altele si nu mai stii ce si cum sa rezolvi mai intai, ca sigur intervine ceva pe parcurs. Asta sunt eu zilele astea.

Urasc situatia asta actuala, pentru ca no job, no money, no party. Nu gasesti nimic sa te satisfaca si nici compromisuri prea mari nu esti convins ca vrei sa faci. Nu pe termin lung. Si ca de nicaieri, mai apare cate o raza de soare si in viata ta. Ce va fii vei trai si vei vedea.

Astazi am avut o revarsare de nervi pe universitatea romano-americana. Nu-mi mai insir motivele aici. Nervi pe profii de acolo si pe sistemul lor nenorocit- ce presupune indiferenta fata de studenti si bani, bani la greu. Profi senili, care coordoneaza lucrari de licenta si uita subit ce s-a intamplat in urma. Picam studentul ca mai scoatem si noi un ban din restante. Niciun pic de recunostiinta pentru cei care (dintr-un motiv sau altul) ajung acolo si isi arata cat de cat interesul. Bataie de joc. Cu siguranta, multi dintre studentii de acolo mi-ar da dreptate. Am auzit aceleasi comentarii cam la fiecare din cunoscuti. Stiu ca nu are o reputatie prea buna in general, dar azi ma alatur, cu hotarare, celor care critica acest sistem infect. Asadar, nu alegeti romana-americana!! Veniti la CRP! :))) (glumeam acum)


25 iunie 2009

Filme, Filme



Din seria ce filme am mai vazut, am sa va impartasesc impresiile mele despre Lumea noua si Paranoid Park. Ambele din 2007, daca nu ma insel. Si foarte diferite, in acelasi timp.

Lumea nou (sau Nuovomondo, daca vreti titlul original) e un film ce a aparut la revista Republik, pe vremea cand se mai edita. Film european, care are ca tema intrarea unor tarani dintr-un sat italian rupt de lume in minunata lume americana. Este prezentata situatia unei familii care traia ca la inceputurile vremii, int-o zona de campie, alaturi de animale si alte cateva persoane. In fata lor apar la un moment dat niste poze cu legume gigantice, de pe taramul american si se hotarasc sa-si vanda animalele si sa se imbarce spre America. Discrepanta dintre cele doua lumi este foarte adanca, iar oamenii nu inteleg ce e cu atatea controale- medicale, psihologice, de inteligenta. Doar pentru a intra in aceasta lume noua. Familia nu ramane unita deoarece batrana nu reuseste sa-si adapteze credintele ei la cerintele unei lumi mult avansate. De parca cele doua lumi ar fi despartite de cateva secole.


Intr-o totala alta perspectiva, am trait cu emotie si curiozitate filmul american, Paranoid Park, o ecranizare dupa nuvela lui Blake Nelson. Ceea ce atrage mai mult la filmul asta nu e neaparat tema, cat modul in care este filmat si aranjat. Nu este o expunere cronologica, ci o alternare de secvente, ceea mie sincer mi se pare foarte interesant. Povestea il are in centru pe Alex, un adolescent skater, aflat intr-un moment dificil- parintii sai divorteaza. Pustiul este atras de ciudatii skateri din Paranoid Park, insa drama apare cand un accident infricosator ii cutremura viata. Restul in film. :)





23 iunie 2009

Evaluari subiective


S-a incheiat bookfest 2009, de acum doua zile. Nu am apucat sa scriu pe blog mai devreme pentru ca netul din grozavesti este mai mult lipsa.

Ca studenta la Comunicare si Relatii Publice si implicit interesata de organizarea de evenimente, dar mai ales ceea ce sta in spatele acestora, am fost un observator, chiar evaluator.

Tot zilele astea Rao a lansat ultimul volum din seria bestsellerului Amurg in limba romana, Zori de zi. Stiind ca e o adevarata isterie in jurul acestei povesti, toata treaba a fost strategic gandita. Cartea a fost lansata cu cateva zile inainte, prezenta la targ a editurii fiind o buna ocazie pentru a doua lansare. De fapt un concurs si o intanire cu fanii. Pozitionarea a fost de asemenea avantajoasa, la intrarea principala si spatiul destul de mare. Se vede ca s-a investit pentru toata povestea asta. In plus, in centru, era amenajata o tabla de sah, imaginea de pe coperta ultimului volum, iar pe fundal coloana sonora a filmului. Si bineinteles nelipsitele oferte promotionale!! Aaaa...si nu am mentionat deja ca isi facusera promovare prin fly-ere in tot Bucurestiul? Si ca toata lumea intreba la punctele de informare unde gaseste editura RAO!!!

Oferte la carti au fost mai la toate editurile. Cultura se vinde ieftin, s-ar zice. Dar nu e chiar asa, daca stam si analizam ce carti erau la preturi foarte mici. Necunoscute de nimeni, Sf-uri, thriller-uri, dar sa nu generalizez. Hai sa zicem "macar e bine ca se citeste". Si tombole gaseai la targ. O doamna in varsta era chiar foarte suparata ca nu puteam sa ii spunem cu siguranta unde se fac nu-stiu-ce trageri la tombola.

Multa lume cauta carte specializata, cu siguranta in speranta unor oferte mai bune ca in librarii..carte medicala, tehnica... Multa lume trista ca nu a gasit o editura sau alta, care se pare ca anii trecuti figura pe lista expozantilor. "Se vede treaba ca e criza" mai zicea lumea. Batranei care veneau zilnic, asta nu stiu de ce. Probabil isi faceau plimbarea zilnica, fiind bineinteles si iubitori de carte in acelasi timp.

Atlasul de mitocanie urbana a fost foarte cautat. Editura Art l-a promovat. Prea scump pentru multa lume. Desi ideea a atras multi curiosi, iar la lansare au fost si ceva cumparatori.

In rest lumea intreba mai ales de cartile ce apar la ziare: Adevarul, Jurnalul National, Cotidioanul. Din nou, fiecare cu ofertele lor, care mai de care mai atragatoare. Ar mai fi de mentionat Humanitas, care a avut serie lunga de lansari, Nemira, Curtea Veche si edituriile din Cluj.

In general, aproape fiecare vizitator pleca cu cel putin o carte, cativa cu plasele. Cred ca unii oameni vin la aceste targuri si isi fac aprovizionarea pentru un an sau pentru cateva luni bune, ca altfel nu-mi explic de ce cumparau la gramada.

A fost un domn foarte suparat ca pe program si in general, in promovare, nu se foloseste si numele in limba romana- sarbatoarea sau festivalul cartii. "Anul trecut asa mi-au promis! Nu mai avem o limba a noastra!" a fost morala. Nu era nici dansul prea departe de adevar, ce-i drept.

Am suferit ca oamenii nu veneau la filmele proiectate, desi filme bune. La fel si la concerte. Probabil contextul nu era chiar favorabil si oamenii veneau la targ doar pentru carte, fara a mai zabovi cu alte activitati.

Ar mai fi multe de zis, dar deja este un post prea lung.


18 iunie 2009

Bookfest

Day 2 Bookfest. 3 more to go.

Eu si din nou, nelipsitii CeRePisti ne-am petrecut zilele la acest festival al cartii, de dimineata, pana pe inserare, dand in indicatii incolo si-ncoa si miscandu-ne printre edituri. Multe ore, multi oameni, momente funny, momente plictisitoare, oameni stresanti, oameni debusolati, pierdut telefon, recuperat telefon...Avem di tati, cum s-ar zice.

E o ocazie buna de cumparat carti, deoarece oferta este vasta. In plus, exista evenimente: lansari de carte, la care participa tot felul de intelectuali, concerte si protectie de filme de TIFF 2009.

Ieri, in prima zi, am reusit sa prind concertul The Amsterdams, impreuna cu Dan si Carmen. Auzisem de ei, dar recunosc ca nu ii ascultasem niciodata. Asa ca m-am trezit la un concert live si am inceput sa mai indragesc o trupa. Deci baietii astia canta foooarte bine. Trist ca publicul s-a aflat intr-un numar atat de impresionant, adica maxim 30 de persoane!!! A fost..altfel. Jumatate cu picioarele incrucisate pe jos, ceilalti in picioare si un singuratic cu prea multa energie. Guess what? Acum ascult the amsterdams pe my space.

In fine, atmosfera de la concerte mi se pare de nedescris, la fel si melodiile. Ele sunt de trait.

O sa mai fie si filme si concerte....
Care ne mai viziteaza zilele astea? :D

16 iunie 2009

Sfarsit de an.



De ieri oficial in vacanta. De ieri, s-a terminat, s-a terminat. Anul II de facultate.
Desi ieri era explozia cea mare de fericire, i`m still haaapy, hapy, hapy.

Ma bucur ca am sarbatorit cu o bucatica de CRP, la o sueta, la motoare. Concertul cu El Negro de la Universitate nu l-am mai prins, normal. Decat ultimele acorduri si ceva aplauze de final. Surprinzator cat de aglomerat putea sa fie intr-o seara la motoare. M-a simtit ca la mare, ca in serile pierdute cu fetele prin Valcea sau ca in excursiile cu CeRePistii. Un sentiment suprem de eliberare impartasit de toti. Dupa ce ne-am dat seama ca lunea nu prea merge in club, ne-am gandit sa ne oprim tot la Univesitate, sa mancam niste crochete la fantana.

A urmat o noapte lunga in camin datorita unei dorinte ciudate de a sta noaptea si a face altceva decat invatat. A fost placerea de a fi impreuna, desi pleoapele atarnau greu dupa ultimul examen. Cu fetele, examinand poze, colindand printre posturi de pe facebook, ascultand muzica, asteptand sa renunte la fite laptopul meu..

Mi-am spus ca voi ramane in acest Bucuresti sufocant vara asta si sper sa mai fie si momente ( a se intelege seri si nopti) cu aroma de fericire.


14 iunie 2009

Lord of War



Un film excelent cu Nicholas Cage. Desi il am de ceva timp printre CD-urile mele, recunosc ca titlul nu m-a atras deloc si am amanat vizionarea pana am ramas in pana de filme. Pana la urma am inteles ca e vorba despre un alt fel de razboi si despre un alt tip de lord al razboiului.

Yuri Orlov, ucrainian cu nume de evreu venit in America cu familia, simte ca trebuie sa faca ceva maret in viata. Traieste intr-o perioada in care crimele in cartiere erau un lucru aproape obisnuit. In momentul in care asista la un atac al unor gangsteri, "ii pica marul in cap" si isi da seama ca armele sunt o foarte buna idee de afacere. Contextul ii este favorabil, actiunea incepand din anii `80, ani ai razboiului rece.

Ajunge un traficant important, armele sale fiind cumparate de cele mai mari puteri ale lumii. Reuseste sa planifice o intalnire falsa cu femeia visurilor sale, Ava, un model ce apare pe toate turnurile americane. Pana la urma se va casatori cu aceasta...detalii despre aceasta parte vedeti in film.

Cel mai important in povestea asta este tragicul. Neinteresat de ceea ce se intampla cu armele pe care le vinde, Yuri isi face treaba ca la carte, desi serviciile speciale sunt pe urmele sale. Adevarata cruzime, care ii sfasie inima fratelui sau este infatisata in Sierra Leone, o lume in care puterea are dreptul de a omora dupa bunul plac, iar copii de 14 ani intra in armata.

Un film impresionant despre cata putere, dar si cata durere, pot aduce armele in lume. Sper sa va placa. Eu vi-l recomand.


Discurs

Discursul meu pentru retorica, in care imi motivez tema lucrarii de licenta in fata comisiei:

Buna ziua!

Ma prezint astazi in fata dumneavoastra pentru a va prezenta lucrarea mea de licenta, “Filmul Hollywoodian si stereotipurile”.

Am sa sustin in continuare de ce am ales acest produs al culturii media, filmul, si de ce consider ca filmul de la Hollywood, in special, descrie o lume plina de mituri si streotipuri.

Filmul este calea noastra de acces catre orice colt al lumii, intr-un mod indirect si de aceea a devenit suportul privilegiat al culturii de masa. Apare in grila de programe tv, daca nu chiar pe canale exclusive. Plus cinematografe, DVD-uri, filme piratate…Bineinteles, filmul este in primul rand o poveste, dar o poveste care concentreza ideologii, credinte, idei si clisee.

“Cultura media este cultura industriala organizata dupa modelul productiei in serie si este menita unui public larg, care respecta formule, coduri si replici conventionale”, spunea Douglas Kellner. Iar filmul american respecta fidel acesta descriere. Cum? Prin faptul ca Hollywood este o industrie ce produce filme si actori pe banda rulanta. Prin faptul ca aceste filme intra in casa fiecarui om de rand, in orice tara s-ar afla. Prin faptul ca toata lumea vorbeste si comenteaza cate ceva despre societatea si cultura americana, desi teoretic foarte putin au cunoscut-o. Un lucru este clar, suntem sufocati de filmele americane, incat modelul vietii americane a devenit extrem de familiar. Atat de familiar incat eroii nemuritori, blondele prostute si atragatoare, gangsterii din suburbii, adolescentii tocilari de care rade intreg colegiul sunt acum embleme.

Intr-o lume super aglomerata, in care informatiile vin din toate partile, se alege forma cea mai usor de diseminat. De aceea am ales de analizat filmul, considerandu-l cheia de acces in societatile indepartate pentru lumea actuala. Astfel, devine extrem de important pentru domeniul comunicarii interculturale modul in care oamenii il inteleg. Si lumea pe acesta o construieste pentru spectator. Probabil ca majoritatea gandesc filmul ca produs de divertisment, eventual de arta. Inconstient, desi un produs fictional, se interiorizeaza idei si credinte despre o lume practic necunoscuta. Iar aceste credinte trebuie sa ramana in lumea filmului.

Probabil cel mai important cliseu pe care vreau sa vi-l aduc in atentie este visul American. Acel “American Dream” care defineste libera si independenta societate americana. Am vazut cu totii, cu sigurata, cel putin din intamplare, un oarecare film despre cetateanul de rand care isi implineste visul si ajunge om important. Lumea tuturor posibilitatilor sau lumea in care visele devin realitate, exista tendinta de a se zice. Poate ca din cauza acestui stereotip puternic, generalizat, visul romanesc devine acela de a trai intr-o societate americana.

Si totusi, sanse de a prospera exista pretutindeni, atata timp cat dovedesti ca poti. Consider ca mult discutatul slogan “Yes, we can” nu se aplica doar in lumea americanilor. Poate ca nici acolo mereu. Doar ca filmele lor ne arata asta mereu, adevarate povesti cu happy end.

Nu vreau sa critic filmele ca alcatuiesc o societate ideala. Oamenii se uita la filme sa se relaxeze, sa se distreze, sa se incarce cu optimism. De aceea se aleg filmele americane. Pentru ca binedispun. Si pentru ca exista acces la ele. Insa, misiunea mea, ca viitor comunicator, este sa atrag atentia asupra unor mituri construite de regizori, de scenaristi…Lumea trebuie sa delimiteze realitatea de imaginar. Chiar daca este vorba despre imaginarul inspirat din realitate.

Optimismul, corectitudinea politica, moralitatea descriu cultura americana. In filme de masa. Aceste elemente pozitive respecta cererea pietei si urmaresc anumite intrese comerciale. In schimb, nu se intalnesc mereu in realitate. Exista numeroase studii si articole care vin sa contrazica aceasta armonie si vitejie.

Ar fi imposibil de lipit etichete, de asociat stereotipuri pentru cea mai mare diversitate de subculturi care alcatuiesc America. Dar pare la fel de imposibila detasarea de aceste pareri care se formeaza, oarecum inconstient, din filmele vizionate.

Asadar, dupa cum am spus si mai devreme, filmul, in special cel hollywoodian, este foarte accesibil publicului. Impactul sau este greu de masurat, dar importanta sa in contextul societatii actuale nu poate fi contestat. Ma refer la importanta interculturala. Nu trebuie sa intram in capcana unei industrii care fabrica stereotipuri.

13 iunie 2009

Asa da!


Esti artist si vrei sa te faci auzit? Vrei sa iti faci promovare printre atatea mii de nume deja cunoscute? Vrei sa treci peste barierele tarii tale? Vrei ca toata lumea sa-ti pronunte numele si sa-ti fredoneze melodiile?

Ai cel mai bun exemplu. Labuat. O pagina speciala pentru un cantec special. O cantareata spaniola care a avut cu siguranta in spate niste oameni de marketing geniali. O promovare cu iz de viral.




12 iunie 2009

Punct. Si de la capat

Azi m-am mutat pe blog nou.
Pentru ca Yahoo 360 se inchide si pentru ca era nevoie de un punct si de la capat. Pentru ca s-a terminat inca un an de facultate si e momentul acestui inceput.

Vreau un refresh si o sa incerc sa schimb anumite lucruri. Incepand cu blogul..

Sometimes beginnings aren't so simple,
Sometimes good bye's the only way. (Linkin Park)