25 iunie 2009

Filme, Filme



Din seria ce filme am mai vazut, am sa va impartasesc impresiile mele despre Lumea noua si Paranoid Park. Ambele din 2007, daca nu ma insel. Si foarte diferite, in acelasi timp.

Lumea nou (sau Nuovomondo, daca vreti titlul original) e un film ce a aparut la revista Republik, pe vremea cand se mai edita. Film european, care are ca tema intrarea unor tarani dintr-un sat italian rupt de lume in minunata lume americana. Este prezentata situatia unei familii care traia ca la inceputurile vremii, int-o zona de campie, alaturi de animale si alte cateva persoane. In fata lor apar la un moment dat niste poze cu legume gigantice, de pe taramul american si se hotarasc sa-si vanda animalele si sa se imbarce spre America. Discrepanta dintre cele doua lumi este foarte adanca, iar oamenii nu inteleg ce e cu atatea controale- medicale, psihologice, de inteligenta. Doar pentru a intra in aceasta lume noua. Familia nu ramane unita deoarece batrana nu reuseste sa-si adapteze credintele ei la cerintele unei lumi mult avansate. De parca cele doua lumi ar fi despartite de cateva secole.


Intr-o totala alta perspectiva, am trait cu emotie si curiozitate filmul american, Paranoid Park, o ecranizare dupa nuvela lui Blake Nelson. Ceea ce atrage mai mult la filmul asta nu e neaparat tema, cat modul in care este filmat si aranjat. Nu este o expunere cronologica, ci o alternare de secvente, ceea mie sincer mi se pare foarte interesant. Povestea il are in centru pe Alex, un adolescent skater, aflat intr-un moment dificil- parintii sai divorteaza. Pustiul este atras de ciudatii skateri din Paranoid Park, insa drama apare cand un accident infricosator ii cutremura viata. Restul in film. :)





23 iunie 2009

Evaluari subiective


S-a incheiat bookfest 2009, de acum doua zile. Nu am apucat sa scriu pe blog mai devreme pentru ca netul din grozavesti este mai mult lipsa.

Ca studenta la Comunicare si Relatii Publice si implicit interesata de organizarea de evenimente, dar mai ales ceea ce sta in spatele acestora, am fost un observator, chiar evaluator.

Tot zilele astea Rao a lansat ultimul volum din seria bestsellerului Amurg in limba romana, Zori de zi. Stiind ca e o adevarata isterie in jurul acestei povesti, toata treaba a fost strategic gandita. Cartea a fost lansata cu cateva zile inainte, prezenta la targ a editurii fiind o buna ocazie pentru a doua lansare. De fapt un concurs si o intanire cu fanii. Pozitionarea a fost de asemenea avantajoasa, la intrarea principala si spatiul destul de mare. Se vede ca s-a investit pentru toata povestea asta. In plus, in centru, era amenajata o tabla de sah, imaginea de pe coperta ultimului volum, iar pe fundal coloana sonora a filmului. Si bineinteles nelipsitele oferte promotionale!! Aaaa...si nu am mentionat deja ca isi facusera promovare prin fly-ere in tot Bucurestiul? Si ca toata lumea intreba la punctele de informare unde gaseste editura RAO!!!

Oferte la carti au fost mai la toate editurile. Cultura se vinde ieftin, s-ar zice. Dar nu e chiar asa, daca stam si analizam ce carti erau la preturi foarte mici. Necunoscute de nimeni, Sf-uri, thriller-uri, dar sa nu generalizez. Hai sa zicem "macar e bine ca se citeste". Si tombole gaseai la targ. O doamna in varsta era chiar foarte suparata ca nu puteam sa ii spunem cu siguranta unde se fac nu-stiu-ce trageri la tombola.

Multa lume cauta carte specializata, cu siguranta in speranta unor oferte mai bune ca in librarii..carte medicala, tehnica... Multa lume trista ca nu a gasit o editura sau alta, care se pare ca anii trecuti figura pe lista expozantilor. "Se vede treaba ca e criza" mai zicea lumea. Batranei care veneau zilnic, asta nu stiu de ce. Probabil isi faceau plimbarea zilnica, fiind bineinteles si iubitori de carte in acelasi timp.

Atlasul de mitocanie urbana a fost foarte cautat. Editura Art l-a promovat. Prea scump pentru multa lume. Desi ideea a atras multi curiosi, iar la lansare au fost si ceva cumparatori.

In rest lumea intreba mai ales de cartile ce apar la ziare: Adevarul, Jurnalul National, Cotidioanul. Din nou, fiecare cu ofertele lor, care mai de care mai atragatoare. Ar mai fi de mentionat Humanitas, care a avut serie lunga de lansari, Nemira, Curtea Veche si edituriile din Cluj.

In general, aproape fiecare vizitator pleca cu cel putin o carte, cativa cu plasele. Cred ca unii oameni vin la aceste targuri si isi fac aprovizionarea pentru un an sau pentru cateva luni bune, ca altfel nu-mi explic de ce cumparau la gramada.

A fost un domn foarte suparat ca pe program si in general, in promovare, nu se foloseste si numele in limba romana- sarbatoarea sau festivalul cartii. "Anul trecut asa mi-au promis! Nu mai avem o limba a noastra!" a fost morala. Nu era nici dansul prea departe de adevar, ce-i drept.

Am suferit ca oamenii nu veneau la filmele proiectate, desi filme bune. La fel si la concerte. Probabil contextul nu era chiar favorabil si oamenii veneau la targ doar pentru carte, fara a mai zabovi cu alte activitati.

Ar mai fi multe de zis, dar deja este un post prea lung.


18 iunie 2009

Bookfest

Day 2 Bookfest. 3 more to go.

Eu si din nou, nelipsitii CeRePisti ne-am petrecut zilele la acest festival al cartii, de dimineata, pana pe inserare, dand in indicatii incolo si-ncoa si miscandu-ne printre edituri. Multe ore, multi oameni, momente funny, momente plictisitoare, oameni stresanti, oameni debusolati, pierdut telefon, recuperat telefon...Avem di tati, cum s-ar zice.

E o ocazie buna de cumparat carti, deoarece oferta este vasta. In plus, exista evenimente: lansari de carte, la care participa tot felul de intelectuali, concerte si protectie de filme de TIFF 2009.

Ieri, in prima zi, am reusit sa prind concertul The Amsterdams, impreuna cu Dan si Carmen. Auzisem de ei, dar recunosc ca nu ii ascultasem niciodata. Asa ca m-am trezit la un concert live si am inceput sa mai indragesc o trupa. Deci baietii astia canta foooarte bine. Trist ca publicul s-a aflat intr-un numar atat de impresionant, adica maxim 30 de persoane!!! A fost..altfel. Jumatate cu picioarele incrucisate pe jos, ceilalti in picioare si un singuratic cu prea multa energie. Guess what? Acum ascult the amsterdams pe my space.

In fine, atmosfera de la concerte mi se pare de nedescris, la fel si melodiile. Ele sunt de trait.

O sa mai fie si filme si concerte....
Care ne mai viziteaza zilele astea? :D

16 iunie 2009

Sfarsit de an.



De ieri oficial in vacanta. De ieri, s-a terminat, s-a terminat. Anul II de facultate.
Desi ieri era explozia cea mare de fericire, i`m still haaapy, hapy, hapy.

Ma bucur ca am sarbatorit cu o bucatica de CRP, la o sueta, la motoare. Concertul cu El Negro de la Universitate nu l-am mai prins, normal. Decat ultimele acorduri si ceva aplauze de final. Surprinzator cat de aglomerat putea sa fie intr-o seara la motoare. M-a simtit ca la mare, ca in serile pierdute cu fetele prin Valcea sau ca in excursiile cu CeRePistii. Un sentiment suprem de eliberare impartasit de toti. Dupa ce ne-am dat seama ca lunea nu prea merge in club, ne-am gandit sa ne oprim tot la Univesitate, sa mancam niste crochete la fantana.

A urmat o noapte lunga in camin datorita unei dorinte ciudate de a sta noaptea si a face altceva decat invatat. A fost placerea de a fi impreuna, desi pleoapele atarnau greu dupa ultimul examen. Cu fetele, examinand poze, colindand printre posturi de pe facebook, ascultand muzica, asteptand sa renunte la fite laptopul meu..

Mi-am spus ca voi ramane in acest Bucuresti sufocant vara asta si sper sa mai fie si momente ( a se intelege seri si nopti) cu aroma de fericire.


14 iunie 2009

Lord of War



Un film excelent cu Nicholas Cage. Desi il am de ceva timp printre CD-urile mele, recunosc ca titlul nu m-a atras deloc si am amanat vizionarea pana am ramas in pana de filme. Pana la urma am inteles ca e vorba despre un alt fel de razboi si despre un alt tip de lord al razboiului.

Yuri Orlov, ucrainian cu nume de evreu venit in America cu familia, simte ca trebuie sa faca ceva maret in viata. Traieste intr-o perioada in care crimele in cartiere erau un lucru aproape obisnuit. In momentul in care asista la un atac al unor gangsteri, "ii pica marul in cap" si isi da seama ca armele sunt o foarte buna idee de afacere. Contextul ii este favorabil, actiunea incepand din anii `80, ani ai razboiului rece.

Ajunge un traficant important, armele sale fiind cumparate de cele mai mari puteri ale lumii. Reuseste sa planifice o intalnire falsa cu femeia visurilor sale, Ava, un model ce apare pe toate turnurile americane. Pana la urma se va casatori cu aceasta...detalii despre aceasta parte vedeti in film.

Cel mai important in povestea asta este tragicul. Neinteresat de ceea ce se intampla cu armele pe care le vinde, Yuri isi face treaba ca la carte, desi serviciile speciale sunt pe urmele sale. Adevarata cruzime, care ii sfasie inima fratelui sau este infatisata in Sierra Leone, o lume in care puterea are dreptul de a omora dupa bunul plac, iar copii de 14 ani intra in armata.

Un film impresionant despre cata putere, dar si cata durere, pot aduce armele in lume. Sper sa va placa. Eu vi-l recomand.


Discurs

Discursul meu pentru retorica, in care imi motivez tema lucrarii de licenta in fata comisiei:

Buna ziua!

Ma prezint astazi in fata dumneavoastra pentru a va prezenta lucrarea mea de licenta, “Filmul Hollywoodian si stereotipurile”.

Am sa sustin in continuare de ce am ales acest produs al culturii media, filmul, si de ce consider ca filmul de la Hollywood, in special, descrie o lume plina de mituri si streotipuri.

Filmul este calea noastra de acces catre orice colt al lumii, intr-un mod indirect si de aceea a devenit suportul privilegiat al culturii de masa. Apare in grila de programe tv, daca nu chiar pe canale exclusive. Plus cinematografe, DVD-uri, filme piratate…Bineinteles, filmul este in primul rand o poveste, dar o poveste care concentreza ideologii, credinte, idei si clisee.

“Cultura media este cultura industriala organizata dupa modelul productiei in serie si este menita unui public larg, care respecta formule, coduri si replici conventionale”, spunea Douglas Kellner. Iar filmul american respecta fidel acesta descriere. Cum? Prin faptul ca Hollywood este o industrie ce produce filme si actori pe banda rulanta. Prin faptul ca aceste filme intra in casa fiecarui om de rand, in orice tara s-ar afla. Prin faptul ca toata lumea vorbeste si comenteaza cate ceva despre societatea si cultura americana, desi teoretic foarte putin au cunoscut-o. Un lucru este clar, suntem sufocati de filmele americane, incat modelul vietii americane a devenit extrem de familiar. Atat de familiar incat eroii nemuritori, blondele prostute si atragatoare, gangsterii din suburbii, adolescentii tocilari de care rade intreg colegiul sunt acum embleme.

Intr-o lume super aglomerata, in care informatiile vin din toate partile, se alege forma cea mai usor de diseminat. De aceea am ales de analizat filmul, considerandu-l cheia de acces in societatile indepartate pentru lumea actuala. Astfel, devine extrem de important pentru domeniul comunicarii interculturale modul in care oamenii il inteleg. Si lumea pe acesta o construieste pentru spectator. Probabil ca majoritatea gandesc filmul ca produs de divertisment, eventual de arta. Inconstient, desi un produs fictional, se interiorizeaza idei si credinte despre o lume practic necunoscuta. Iar aceste credinte trebuie sa ramana in lumea filmului.

Probabil cel mai important cliseu pe care vreau sa vi-l aduc in atentie este visul American. Acel “American Dream” care defineste libera si independenta societate americana. Am vazut cu totii, cu sigurata, cel putin din intamplare, un oarecare film despre cetateanul de rand care isi implineste visul si ajunge om important. Lumea tuturor posibilitatilor sau lumea in care visele devin realitate, exista tendinta de a se zice. Poate ca din cauza acestui stereotip puternic, generalizat, visul romanesc devine acela de a trai intr-o societate americana.

Si totusi, sanse de a prospera exista pretutindeni, atata timp cat dovedesti ca poti. Consider ca mult discutatul slogan “Yes, we can” nu se aplica doar in lumea americanilor. Poate ca nici acolo mereu. Doar ca filmele lor ne arata asta mereu, adevarate povesti cu happy end.

Nu vreau sa critic filmele ca alcatuiesc o societate ideala. Oamenii se uita la filme sa se relaxeze, sa se distreze, sa se incarce cu optimism. De aceea se aleg filmele americane. Pentru ca binedispun. Si pentru ca exista acces la ele. Insa, misiunea mea, ca viitor comunicator, este sa atrag atentia asupra unor mituri construite de regizori, de scenaristi…Lumea trebuie sa delimiteze realitatea de imaginar. Chiar daca este vorba despre imaginarul inspirat din realitate.

Optimismul, corectitudinea politica, moralitatea descriu cultura americana. In filme de masa. Aceste elemente pozitive respecta cererea pietei si urmaresc anumite intrese comerciale. In schimb, nu se intalnesc mereu in realitate. Exista numeroase studii si articole care vin sa contrazica aceasta armonie si vitejie.

Ar fi imposibil de lipit etichete, de asociat stereotipuri pentru cea mai mare diversitate de subculturi care alcatuiesc America. Dar pare la fel de imposibila detasarea de aceste pareri care se formeaza, oarecum inconstient, din filmele vizionate.

Asadar, dupa cum am spus si mai devreme, filmul, in special cel hollywoodian, este foarte accesibil publicului. Impactul sau este greu de masurat, dar importanta sa in contextul societatii actuale nu poate fi contestat. Ma refer la importanta interculturala. Nu trebuie sa intram in capcana unei industrii care fabrica stereotipuri.

13 iunie 2009

Asa da!


Esti artist si vrei sa te faci auzit? Vrei sa iti faci promovare printre atatea mii de nume deja cunoscute? Vrei sa treci peste barierele tarii tale? Vrei ca toata lumea sa-ti pronunte numele si sa-ti fredoneze melodiile?

Ai cel mai bun exemplu. Labuat. O pagina speciala pentru un cantec special. O cantareata spaniola care a avut cu siguranta in spate niste oameni de marketing geniali. O promovare cu iz de viral.




12 iunie 2009

Punct. Si de la capat

Azi m-am mutat pe blog nou.
Pentru ca Yahoo 360 se inchide si pentru ca era nevoie de un punct si de la capat. Pentru ca s-a terminat inca un an de facultate si e momentul acestui inceput.

Vreau un refresh si o sa incerc sa schimb anumite lucruri. Incepand cu blogul..

Sometimes beginnings aren't so simple,
Sometimes good bye's the only way. (Linkin Park)