31 iulie 2009

Miami Ink


Cat am fost acasa am reluat seria de emisiuni Miami Ink. Ieri, din blog in blog, am ajuns sa dau peste un post contra Miami Ink si LA Ink. Nu te apuci sa emiti judecati, inainte de a sti despre ce e vorba. Nu e corect.

Respectivul blogger nu intelegea de ce aceasta emisiune si de ce de doua ori pe zi. Aceasta emisiune pentru ca e pe Discovery travel and living si e despre stiluri de viata si deci se incadreaza in specializarea postului tv. Si e foarte bine ca se da, ca sa se mai lamureasca lumea care e treaba cu tatuajele pe acolo. Ca e vorba despre cultura americana, ca la noi nici nu poate fi vorba, pentru ca suntem sugrumati de prejudecati. Daca vrei emisiuni cu animale gasesti pe Animal Planet. Daca vrei emisiuni despre evenimente istorice gasesti pe Discvery history si tot asa. Si acum de ce de doua ori pe zi. Dimineata se dau reluari si seara e de fapt si de drept emisiunea. Marketing. Audienta foarte mare pentru aceste episoade si d-aia se da de doua ori.

Despre tatuaje nu stiu ce sa zic. Ce a prins tipul a fost cam aiurea, e adevarat. Dar ideea e sa te descatusezi de pareri preconcepute si sa nu judeci omul dupa exterior. Sa asculti si sa intelegi de ce isi fac americanii tatuaje. Sa vezi cum se lucreaza in acest business. Sa respecti un artist, chiar daca face parte dintr-o zona mai bizara.

Sunt ciudati pentru noi, dar nu tre sa fii si tu ca ei. Nu am niciun tatuaj, nu sunt obsedata de tatuaje, dar imi place sa pierd timpul ascultand povesti dintr-o lume diferita.

There are plenty of tv channel out there!

30 iulie 2009

Alone or lonely?


Dupa o oarescare vacanta cu soare, cu piscina, agitatie urbana, zile de sarbatoare, strazi pline in noapte, tiribombe, evenimente, Voltaj, festival medieval si picioare prafuite dupa atata mers...- back to the jungle babe. S-au intamplat lucruri in viata mea. Nu sunt prea sigura ca realizez ce se intampla. Despartire. Cred. Cel putin crize de cuplu. Surprinzator, lucrurile au decurs simplu, prea simplu. Nu se mai intampla nimic, nicio veste, nicio remuscare, nicio dorinta, caci de vointa nu mai zic. Trist. Si mai trist e cand te trezesti singur. Si ai vrea sa iesi, si nu ai cu cine. Caci in viata ta nu au fost prea multi oameni. Si ai vrea macar ca lucrurile sa nu se termine asa.

Facing a new start. Alone.

Asa sa iertati-mi momentele de nostalgie.

17 iulie 2009

Filme pe scurt.


Am zis ca e timpul sa mai trec in revista cateva filme. Maybe i`ll be helpful.

Incep cu Ice Age 3, 3D experience. Pentru ca e ultimul vazut si cel mai de impact. Haios ca de obicei, ceva mai spectaculos datorita tehnologiei. Copii se amuza cu siguranta, dar e bine sa nu nimeriti la cinema pe langa vreunul care inca nu stie sa citeasca. In rest, multe rasete si aventuri in stilul specific.

Knowing, cu Nicholas Cage. Sau numere fatale in traducere. Aveam mai multe asteptari de la acest film. Se anticipeaza multe evenimente. Cam SF, deci s-ar putea sa fie mult subiectivism la mijloc, avand in vedere ca nu sunt un fan al fanteziilor.

The international. Just another action movie, cu probleme de nivel international. Si nici macar nu e prea multa actiune si adrenalina.

Marley and Me. De asta data, nu ma asteptam sa indragesc asa mult filmul. Sau mai bine zis povestea. Si pe Marley, labradorul. Si familia trasnita. O combinatie de genuri- comedie, drama..

The godfather 1. Revazut dupa muuult timp. Savuros. Si cand te gandesti ca a fost un adevarat trend setter in materie de filme...he he he, stim de unde a plecat ideea filmelor "mafiote".

Incercare de High School Musical 3. Am vrut sa vad ce e cu acest "mega star", dupa care se isterizeaza lumea, Zac Efron. Nu stiu ce sa zic despre el, dar filmul m-a plictisit, asadar nu am vazut decat vreo juma de ora din el. :D

The wrestler. Bun. Dur pe alocuri, dar foarte real.

Notorious. Tot inspirat din viata reala. Povestea lui Notorious B.I.G, cu trafic de droguri, muzica underground, femei, focuri de arma, cartiere si rivali. La cate politici si jocuri de putere sunt la mijloc si in lumea asta a hip-hop-ului, nu poti stii cat de real e. Si sa nu uitam un amanunt: Sean Combs aka P.Diddy- executive producer. Asta ar trebui sa spuna ceva- un unghi de vedere personal.

Despre Taking Chance nu stiu daca am mai povestit. Drama. Nu e film de sambata seara. Complicatii si consecinte ale razboiului. O tendinta in filmele actuale- povesti inspirate din razboiul americam dus in Iraq.

Sper sa nu fi omis ceva. Have a nice weekend.

Post scurt si vesel

La la la la laaaa..e vineri din nou...si plec acasa din nou..
Imi iau goodbye de la net, ca sa mai respir si putin aer mai curat, sa simt o altfel de agitatie decat asta din Bucuresti, sa lenevesc in soare, sa ma bucur de locuri dragi, de oameni dragi. Plec cu optimism si sper sa ma intorc cu bateriile incarcate.
Imi pare rau ca mai pierd cate un eveniment, azi, saptamana viitoare..But i`ll be back, so watch out!!

15 iulie 2009

Thriller movie

Stiti cele 5 filmulete thriller de la romtelecom? Mai putin thriller pentru spectator, mai mult haioase, as zice eu. Word-of-mouth-ul este asigurat. Ceea ce e cel mai important. Orice tip care iese la bere, orice tipa care sta la un suc cu gasca va zice " stiti reclama aia misto de la romtelecom?", "care din ele?" Si asa incepe conversatia. Povestea retine atentia, starneste amuzamentul, bla bla bla. E memorabila, ce sa mai..! Iar daca se intampla sa uiti brandul (ceea ce imi pare putin posibil) cu siguranta nu vei uita categoria din care face parte. Pentru ca mesajul e bine integrat in poveste. Bravo Graffiti BBDO.

My favourite story, thriller 4. :D


11 iulie 2009

Fulfillment



Ascult stirile, ca in aproape fiecare dimineata si aud, printre altele, ca avem un weekend cu cod galben. Vreme instabila, ploi, furtuni, etc. De obicei ma coordonez cu starea meteo. Intamplator sau nu. Ei uite, ca vestile de ieri mi-au inseninat zilele. Dupa vreo 3 zile obositoare, cand mi-am dat seama ca trebuie sa nu renunti niciodata sa cauti ceea ce vrei. Sa nu renunti la ideile si la dorintele tale. Chiar daca pare putin posibil, chiar daca multa lume te descurajeaza.

Si tare as vrea sa nu mai aud: "Mai lasa-ma cu PR-ul si cu comunicarea asta!" Vorba melodiei, don`t let your hopes die, die, die..

9 iulie 2009

In drum spre casa


Un weekend prelungit acasa era exact ceea ce aveam nevoie pentru o recuperare. Posibil sa-mi revina deprimarile odata intoarsa in Bucuresti. Dar asta e alta poveste.

Mi-am lasat cartea din mana de la Pitesti spre Valcea, caci nu mai admirasem de mult peisajul. E o adevarata fericire pentru ochiul uman sa se desfete cu aceste privelisti: campii, dealuri, vai, padurea deasa, muntii in departare. Mii de nuante de verde, floricele mai degraba galbene, un cer albastru si cate un nor inocent, alb, pufos, ca vata de zahar. Cum sa nu te relaxezi, cum sa nu te bucuri? Te simti inspirat si iti vine sa iesi din autocar si sa zburzi pe acolo printre buruieni. Sa te simti liber, descatusat. In astfel de momente esti neputincios caci cuvintele par mai presus de tine si iti rad in fata ca nu esti in stare sa exprimi exact ce vrei, ce vrezi, ce simti. Imi venea atunci sa scot laptopul sa scriu ceva.

Dar am abandonat ideea, doar pentru a-mi sprijini mana in barbie si a-mi atinti ochii pe geam.

2 iulie 2009

Cannes Lions- categoria film




Silver la Cannes Lions 2009 : TBWANebok Amsterdam – Heineken: Walk in fridge.

Una din preferatele mele: pentru ingeniozitate si originalitate. Atat de amuzant, atat de real- visul oricarei femei/, visul oricarui barbat. Acum nu sunt prea sigura ca Heineken e chiar in topul preferintelor barbatilor, dar cu siguranta acea camera poate fi umplta si cu alta marca de bere.

Ce as mai adauga in topul meu:
  • deja cunoscutul viral: Saatchi & Saatchi London- T-mobile;
  • GT Tokyo - Sagami Originals: Love distance;
....si marele premiu merge la...Tribal DDB Amsterdam – Philips Carousel


Pentru toate categoriile, toti castigatorii, visit http://www.canneslions.com/


1 iulie 2009

My mood these days


Presiune, indecizii, stres, speranta, dorinte, hotarari, ganduri, incurcaturi, probleme, tensiune, asteptari, situatii, conflicte, iarasi presiune, presiune la patrat, vise, iluzii, planuri, discutii, neintelegeri, nervi, suparare...Un amalgam de sentimente care vin peste tine si se incurca unele in altele si nu mai stii ce si cum sa rezolvi mai intai, ca sigur intervine ceva pe parcurs. Asta sunt eu zilele astea.

Urasc situatia asta actuala, pentru ca no job, no money, no party. Nu gasesti nimic sa te satisfaca si nici compromisuri prea mari nu esti convins ca vrei sa faci. Nu pe termin lung. Si ca de nicaieri, mai apare cate o raza de soare si in viata ta. Ce va fii vei trai si vei vedea.

Astazi am avut o revarsare de nervi pe universitatea romano-americana. Nu-mi mai insir motivele aici. Nervi pe profii de acolo si pe sistemul lor nenorocit- ce presupune indiferenta fata de studenti si bani, bani la greu. Profi senili, care coordoneaza lucrari de licenta si uita subit ce s-a intamplat in urma. Picam studentul ca mai scoatem si noi un ban din restante. Niciun pic de recunostiinta pentru cei care (dintr-un motiv sau altul) ajung acolo si isi arata cat de cat interesul. Bataie de joc. Cu siguranta, multi dintre studentii de acolo mi-ar da dreptate. Am auzit aceleasi comentarii cam la fiecare din cunoscuti. Stiu ca nu are o reputatie prea buna in general, dar azi ma alatur, cu hotarare, celor care critica acest sistem infect. Asadar, nu alegeti romana-americana!! Veniti la CRP! :))) (glumeam acum)