27 ianuarie 2010

Sesiune & more


Deja la jumatatea sesiunii, deja prea multe nopti nedormite, prea multe ore de somn restante.
Da, as spune ca e greu si da, e mult mai bine sa traiesti intr-un ritm mult mai relaxat.

Nu vreau sa mai aud in jurul meu ca nu e timp! Ar fi minunat ca ziua sa aiba 24 de ore si sa nu avem nevoie de somn. Dar daca vrei sa faci ceva, gasesti timp, trebuie doar sa ti-l planifici mai bine. De genul: eliminat pierdutul vremii la tv, pe net, fara a face ceva productiv, iesiri in oras, etc.

Daca vrei sa nu te plafonezi gasesti timp si resurse. Poti sa lucrezi full-time, sa inveti pentru examene, sa le treci cu note onorabile, sa te mai implici si in alte activitati extra-all that, sa mai scrii si pe blog din cand in cand, sa chatuiesti pe retele sociale, sa intalnesti oameni noi si poate, chiar si unii deosebiti, sa iesi cu prietenii, mai rar ce-i drept, chiar si sa iesi noaptea in club sa dansezi, sa iti faci propriile reguli. Se poate. E vorba despre a prioritiza activitati, a face un compromis, a te gandi la satisfactiile care vor veni din toate lucrurile pe care le faci, la ceea ce iti place, pentru ca asta te faci sa te simti implinit.

Asta e un post prin care ma incurajez pe mine insami sa o iau de la capat de maine. Sa gasesc un subiect pentru studiul imagologic si sa fac mai multe decat azi! :))

Nimeni nu a zis ca e usor. But this is the battle with life.

14 ianuarie 2010

Povestea de joi seara


6 seara. Intru optimista pe usa bibliotecii universitare. Trec prin numeroasele etape, las legitimatia, iau cardul si cheia de la dulap, imi las haina, geanta, ma "blindez" cu telefoanele, cardul, agenda, pix etc, ma duc la calc si imi scriu codurile de la carti, imi aleg sala, locul si ma indrept catre lift. Apas. Astept. Se ridica cineva de la calculatoare si vine la lift.

"Trebuie sa apesi pe buton ca sa vina liftul."

"Am apasat, dar se pare ca nu indeajuns", e raspunsul meu.

"La ce sala mergi?"

"La sala 4" incerc sa raspund eu cat mai draguta. "Ahaa. La et. 2" Finally vine liftul. Intram. Domnul isi aranjeaza frumos bluza, parca ar vrea sa ma impresioneze si pentru cateva secunde isi ia atitudinea de "I’m the good guy". Nu pierde timpul si ma anunta ca trebuia sa declar ca am intrat cu cartea mea. Ii raspund "E doar o agenda. Stiam asta oricum." Ii zambesc, se deschide usa, am plecat.

Imi aleg o carte de la raft, si incerc sa captez toata info. Hmm, nu e chiar pe subiectul meu. Mai e si in franceza. 2 fraze citesc. Dar apari tu. Ptiu. Sunt la biblioteca si vreau sa citesc imi spun! Incerc sa evit flash-urile ce imi apar in minte. Mai citesc cateva randuri, iar apari, mai dau cateva pagini, poate o fi ceva mai captivant. Filme in capul meu. Fantasy time? Imaginatia imi joaca feste. Nu ma lasi in pace.

Trag aer in piept. In fata mea custodele se uita in calculator si zambeste. Vorbeste cu cineva, deci. Se chattuieste. E tarziu. I s-o fi luat si ei. Doar cateva locuri libere in sala. Plin de studenti. Un tanar cu coatele putin tocite se aseaza langa mine. Scrie incruntat ceva la laptop. Genul tocilarului, ai zice. Ma trezesc analizand ce face fiecare din raza mea. Vine si a doua carte. E un dictionar. In sfarsit. Transcriu un cuvant si explicatia lui. Ma opresc. Iaraaa! Inchid cartea! Pun capul pe masa! Vreau sa intru in povestea din capul meu si sa opresc totul. Sa te cert. Sa te bat. Sa pleci de acolo si sa nu te mai intorci. Ma sustragi de la lucruri importante. Revin. Fac poze la celelalte cuvinte. Abia astept sa termin sa ies afara.

E intuneric si aerul putin rece. Ma linisteste plimbatul asta. Nu vreau sa merg acasa. Dar nu am chef nici sa colind magazinele. Ce sa fac? Ma simt obosita, dar m-as plimba toata noaptea pe strazi.