9 decembrie 2012

Franturi v3.0: starea de agonie


A trecut un an de atunci. Fusesem la “portret de familie”. In seara asta, am refacut din nou una din acele poze de pus in rama.

Nu te stiam mai deloc, te vazusem o singura data inainte. In seara aia, te-am asteptat la unirii, pe Bld. Unirii colt cu Dimitrie Cantemir.

Am ales un film bun si ne-am promis un pahar de rom, pentru data viitoare. Am colindat un pic orasul si am schimbat cateva idei la un ceai cald. Asa a inceput.

22 octombrie 2012

Istanbul: un oras al culorilor si al mirosurilor


Era miezul noptii cand usile glisante se deschideau, iar eu ieseam la aer proaspat, afara. Era cald si trageam obosita de un troler mic, colorat. Aveam o stare de neliniste, pentru ca eram singura si nu stiam precis unde trebuie sa ajung, desi fusesem aici cu un an inainte. Poate tocmai de aceea si starea mea: turcii nu prea vorbesc engleza.

A fost indeajuns mersul nebunesc al taximetristului - deloc tanar - care vuia in alerta, cu peste 100 de kilometrii la ora, sa imi amintesc de Istanbul si de zilele petrecute acolo. Apoi am vazut niste moschei si turnul Galata. Cand am ajuns in Taksim, o zona mai noua si mai comerciala a orasului, oamenii misunau peste tot. M-am uitat din nou la ceas, era trecut bine de ora 12. Noaptea.

13 octombrie 2012

Ce se intampla la o conferinta internationala despre lumea digitala?


Se aduna multa lume, foarte multa lume, din multe companii, agentii, producatori si furnizori de solutii tehnice. Google, Facebook, Paypal, dgtl  eco systems /Abobe, IBM, Ferrero, G2, Peak Games,  Wrapp, Gemius, kinetic si multe alte nume, care poate nu va spun nimic, pana nu le vedeti activitatea. De fapt, cam 180 de speakeri, din multe tari, 72 mai precis. Asta a fost la Webit ‘12.

Cand am ajuns acolo, miercuri, m-am simtit un pic pierduta, multa lume, multe sali de conferinta, programul congresului derulat pe 30 de pagini. 

Ce se intampla mai precis?

7 octombrie 2012

Sa invatam sa spunem povesti. Reale.


Prima data cand m-am apucat sa scriu pe un blog era prin liceu, am facut cunostinta cu yahoo 360 – pentru ca pierdeam ore in fata calculatorului pe atunci, pentru ca era ceva nou de descoperit si la indemana. Apoi, ma jucam mult prea copilareste si mult prea rar, cu textele. Cand am venit la facultate in Bucuresti, lumea vorbea despre bloguri, despre relatiile publice, care implica foarte mult si relatiile cu bloggeri, se vorbea despre scris si nevoia de a incepe de undeva in domeniul asta al PR-ul si al comunicarii la nivel larg.

Scrieti mult, mult, si iarasi scrieti. Am auzit asta de multe multe ori in facultate, de la profesori, de la oamenii din agentii, de pe la conferinte si de pe net, dar am sa va zic de ce va povestesc asta cum. Pentru ca ieri am auzit din nou vorbele astea, de la un alt profesor, unul demn de un Pulitzer: Jacqui Banaszynski.

6 septembrie 2012

Sfarsitul verii cu RHCP


Dupa un semi-festival ca o vacanta, SummerWell, intr-un loc atat de poetic incat niciun alt nume nu i s-ar fi potrivit asa bine si dupa un spectacol Lady Gaga la care nu m-as fi vazut niciodata, dar pe care ma bucur enorm ca nu l-am pierdut, am simtit sfarsitul verii. Red Hot Chili Peppers. Biletul meu statea cuminte de luni bune in sertarul de la birou, asa ca de data asta am stat cu BdV doar inainte de concert.

29 iulie 2012

Franturi v0.2


Am facut shopping toata ziua, m-am intors cu mainile incarcate de plasute colorate diferit, dar nu e mai bine, nu, nu am atins fericirea. Am incercat si cu ciocolata, am dat fuga la mega image si mi-am asigurat un nivel de zahar puternic in sange. Dar, uite-ma, din nou, in fata laptopului, lasandu-mi gandurile sa se insire pe tastatura.

9 iulie 2012

Franturi v0.1


Stiam ca daca se apropie weekendul, daca e pe vineri asa, aveam o sansa sa primesc un semn de la el: un mesaj pe Fb, tarziu in noapte, un sms care ma calma, ceva.

Lucrurile erau incerte, ne vedem, nu ne vedem, promisiuni de iesit impreuna, scuze pentru adormit/simtit rau/probleme cu prietenii ..ori altele. Uneori ajungeam sa il vad si cum as fi putut sa nu ma bucur atunci de fiecare minut, in care ma facea sa zambesc prin simpla lui prezenta si ma facea sa uit de mine printr-un zambet strengaresc? Nu mai eram in stare sa comentez sau sa intreb nimic, de ce sa stric perfectiunea momentului?

13 mai 2012

Eu si Amsterdam: o poveste de prietenie


Inceput de mai. Erau intre 10 si 18 grade. Innorat, dar constant racoare (ca diferenta, la noi in Romania lumea umbla la pantaloni scurti, ca intr-o zi de vara). Aerul pe care-l respiram era, pe alocuri, aromat, dar nu ai fi putut sa nu realizezi cat de usor iti era sa-l respiri. Inca de la primii pasi parca cineva ti-ar zice “bine ai venit la noi. Acum poti sa fii tu: come & let’s have fun together.”

22 aprilie 2012

Cea mai alba noapte


Nu as putea sa spun ca-mi place muzica trance, tehno, etc. Mie imi place muzica. Am inceput sa ascult si electro si dnb si dubstep, pentru ca poti dansa foarte bine pe ele, dar abia daca recunosc / diferentiez toate genurile din zona.

De ce va zic despre asta? Aseara am fost la Sensation. White. Cu BdV. Si nu m-am dus doar pentru ca era o ocazie buna de a-i vedea pe oamenii dragi de acolo, de a schimba stresul din ultima vreme cu o altfel de agitatie. Chiar am vrut sa inteleg nebunia din spatele acestui eveniment (as putea sa ii zic la fel de bine si “brand”) si sa ii observ pe participanti. Dar recunosc, cel mai mult m-am uitat la tot ce tine de productia evenimentului : aranjament, echipamente, efecte, sincronizare. Probabil orice organizator de evenimente si-ar fi dorit sa fie acolo.

30 martie 2012

O reteta 2 in 1: Comunicarea Interna si Social Media

Am stat putin sa ma gandesc daca e sau nu cazul sa scriu acest post. Despre un eveniment la care am participat ieri, un workshop despre Internal Social Media /social media in comunicare interna (fix ce fac eu la dizertatie). 

Titlul este extrem de savuros pentru un specialist de comunicare, mai ales comunicare interna, si probabil de aceea a atras atentia celor cca 70 persoane de acolo. Ca sa incep cu inceputul, 90% dintre oamenii (din afara domeniului) pe care ii intalnesc raman usor confuzi/ pierduti cand aud ca lucrez in comunicare interna. De aceea simt uneori nevoia sa le completez tacerea sau intrebarile lor cu 2 propozitii scurte despre ce presupune asta. 

4 martie 2012

Portret de sambata seara


Era sambata. Acea zi cand iti spui ca gata, weekendul asta il dedici documentarii, cititului, activitatilor academice. Dar te trezesti tarziu, (cum altfel?) pregatesti micul dejun, ai o pauza de tv de 30 de minute, cat sa te plictiseasca indeajuns si apoi iti dai seama ca trebuie sa faci curat.

Dupa cateva ore, invartindu-te prin casa, iti aduci aminte ca trebuia sa iesi in acea zi si trebuia sa fie stabilite deja detaliile. Pui mana pe telefon, o suni pe prietena ta, usor nehotarata, pentru ca te simti cam obosita, nu ai facut inca baie, parul nu iti sta bine, nu ai starea potrivita..

13 februarie 2012

Ce ar fi daca..?

Stateam in fotoliul meu, invelit cu patura lui verde, cu o revista deschisa in fata, cu guerrilla pe fundal, cand m-am cufundat in niste ganduri, mai mari ca mine:

..ce ar fi daca nametii inalti de zapada nu ar adanci si mai mult nedreptatea si inegalitatea dintre oameni? daca am fi toti la fel de neajutorati sau la fel de bine, in casele noastre calduroase? daca zapada ar fi la fel de rece pentru toti? daca nu am astepta o minune si am face noi ceva?

5 februarie 2012

M-am pierdut

M-am pierdut printre foi magzalite, liste cu to do-uri, printre lucruri reci, printre randuri insirate nopti de-a randul, printre tastele de la laptop, printre voci pe care le aud, dar nu le pot asculta, printre strategii si tactici, m-am pierdut printre toate ce ma inconjoara azi, prin sunetele de fundal, printre cuvinte aruncate pe care mai apoi le regret, printre automatisme, printre multe planuri cu multe variante, dar mai ales printre dorinte.

13 ianuarie 2012

Arta de a ma seduce


Mi-ai spus zilele trecute: vezi ca ai cam uitat sa impartasesti ganduri de ceva vreme.
M-am gandit, ah, bloggerul din mine moare incet; stiam ca nu mi-am mai trimis gandurile pe net si le-am pastrat mai mult pentru mine. Asa ca am raspuns, aproape imediat, ca le impartasesc doar cu anumite persoane (asta nu-i un raspuns bun pentru un blogger profesionist sau social media professional, dar asta e alt subiect).