22 octombrie 2012

Istanbul: un oras al culorilor si al mirosurilor


Era miezul noptii cand usile glisante se deschideau, iar eu ieseam la aer proaspat, afara. Era cald si trageam obosita de un troler mic, colorat. Aveam o stare de neliniste, pentru ca eram singura si nu stiam precis unde trebuie sa ajung, desi fusesem aici cu un an inainte. Poate tocmai de aceea si starea mea: turcii nu prea vorbesc engleza.

A fost indeajuns mersul nebunesc al taximetristului - deloc tanar - care vuia in alerta, cu peste 100 de kilometrii la ora, sa imi amintesc de Istanbul si de zilele petrecute acolo. Apoi am vazut niste moschei si turnul Galata. Cand am ajuns in Taksim, o zona mai noua si mai comerciala a orasului, oamenii misunau peste tot. M-am uitat din nou la ceas, era trecut bine de ora 12. Noaptea.

13 octombrie 2012

Ce se intampla la o conferinta internationala despre lumea digitala?


Se aduna multa lume, foarte multa lume, din multe companii, agentii, producatori si furnizori de solutii tehnice. Google, Facebook, Paypal, dgtl  eco systems /Abobe, IBM, Ferrero, G2, Peak Games,  Wrapp, Gemius, kinetic si multe alte nume, care poate nu va spun nimic, pana nu le vedeti activitatea. De fapt, cam 180 de speakeri, din multe tari, 72 mai precis. Asta a fost la Webit ‘12.

Cand am ajuns acolo, miercuri, m-am simtit un pic pierduta, multa lume, multe sali de conferinta, programul congresului derulat pe 30 de pagini. 

Ce se intampla mai precis?

7 octombrie 2012

Sa invatam sa spunem povesti. Reale.


Prima data cand m-am apucat sa scriu pe un blog era prin liceu, am facut cunostinta cu yahoo 360 – pentru ca pierdeam ore in fata calculatorului pe atunci, pentru ca era ceva nou de descoperit si la indemana. Apoi, ma jucam mult prea copilareste si mult prea rar, cu textele. Cand am venit la facultate in Bucuresti, lumea vorbea despre bloguri, despre relatiile publice, care implica foarte mult si relatiile cu bloggeri, se vorbea despre scris si nevoia de a incepe de undeva in domeniul asta al PR-ul si al comunicarii la nivel larg.

Scrieti mult, mult, si iarasi scrieti. Am auzit asta de multe multe ori in facultate, de la profesori, de la oamenii din agentii, de pe la conferinte si de pe net, dar am sa va zic de ce va povestesc asta cum. Pentru ca ieri am auzit din nou vorbele astea, de la un alt profesor, unul demn de un Pulitzer: Jacqui Banaszynski.