19 iulie 2013

Povesti in drum spre casa – doamna anilor ‘80

Sa fi fost juma de ora peste ora 5, dup-amiaza, cand pe acelasi traseu de metrou de zi cu zi, spre universitate, aud soneria unui telefon. Eram fara casti in urechi si doar ce asteptam sa ajung mai repede acasa. Se auzea din spate, unde se afla o doamna subtirica, inalta, imbracata intr-o rochie clasica, anii ’80, crem, cu putin peste genunchi si prinsa la brau cu un cordon firav, care-i marca frumos talia. Avea mana ocupata cu un buchet de flori, iar cand i-a sunat telefonul, si-a lasat repede ochelarii de pe nas – erau legati cu o banda de barele laterale ale ramei si acum ii atarnau la gat ca un colier XXL, ca pe vremuri – si a inceput sa caute repede, dar precis in geanta. Gaseste telefonul, raspunde si se aude pana la mine un strigat copilaresc si plin de veselie, si, mi-am dat seama ulterior, ca era un ”La multi ani!”. Ahaaa!, mi-am zis, de aceea are florile in mana. Cat sa fi facut?